In plus dl Nicu Stan, beneficiarul proiectului, ne-a facut placuta surpriza de a ne oferi ocazia sa ne prezentam in fata tuturor celor prezenti, altaturi de el, munca de cateva luni, asa ca… tot ce pot sa spun este:

O colaborare frumoasa, incheiata intr-un mod festiv, ce isi poate dori mai mult un designer?

- Evident, ca locatia sa fie un mare succes si cei care vin acolo sa simta pasiunea pe care am investit-o impreuna cu dl Stan in fiecare coltisor si sa se bucure de clipe minunate.

Mai multe detalii despre meniuri pe Karena.ro, de unde si fotografiile, numele fotografului nu il stiu dar a surprins niste mici colturi de rai, felicitari!

O, nu ! Iubirea-i far aprins oricând,
Furtunile şi bezna să le-nfrunte ;
Stea navelor ce rătăcesc, purtând
Comori ce nu se ştiu sub-nalta punte.

Ea nu-i nebunul timpului, chiar dacă
Obraji şi buze roşii-i cad sub coasă.
Prin vreme trece fără ca să treacă,
Oricât i-ar fi ursita de tăioasă.

De nu-i aşa şi totu-i născocire,
Nicicând n-am scris, nicicând n-a fost iubire!”

Shackespeare Sonet 116

Fotografiile facute tot de mine, cu viziunea de designer asupra spatiului, incearca sa puna in valoare compozitia panzelor si a formei candelabrului, ce amintesc de undurile apei si de meduze uriase plutind straluctoare in adancuri.

E o viziune personala , dar vreau sa fie prezenta undeva… pentru ca este viziunea mea, asemnea unui tablou ce are mai multe valente si poate suscita mai multe interpretari eu cred ca si designul de calitate este ca o opera de arta ce se desfasoara treptat privitorului incantand-ul cu fatete mereu noi ale realitatii.

Probabil ca viziunea candelabrului meduza nu va fi o imagine comuna multora, de aceea as vrea sa ea sa ramana amintita aici , marturile a complexzitatii de interpretari ce pot aparea dintr-un design lucrat, gandit, trait timp de atatea luni, probabil ca alti fotografi, invitati… privitori vor descoperi ei insisi colturi noi , preferate, noi interpretari ale acestora ce, sper le vor senzibila sufletul, le vor oferi un moment de ragaz si contemplare intr-o lume ce a uitat demult sa viseze.

Iata deci vedeta serilor de bal… candelabrul meduza, in unduirea panzelor sidefate.

Ii rog pe fotografii profesionisiti sa nu se infioare, imaginile sunt preluate de un I Phone, dar voi reveni cu un aparat adevarat sa reiau testele de imagine, vedeta nu e fotografia ci conceptul asa ca sper sa mi se ierte lipsa de tehnica foto video.

Tot pentru proiectul din Otopeni pictura a facut minuni si a schimbat atmosfera locului. Veti observa si culorile reale, violetul profund si nuntele delicate de roz, ale fotografiilor sepia de mai inainte.

Design by Aurelia Filip adica tot eu. Evident cei care ma cunosc stiu deja ca imi place violetul si ca imi plac si florile, nu e un trend e o preferinta personala.

Iata cateva fotografii sepia care vor sa sublinieze aerul un pic interbelic, mixajul de clasic cu modern pe care am incercat sa il imprim intregului proiect, inoxul si foita de argint patinata, linii precise si tehnice , coexista cu elemnte florale art nouveau si rame ornamentale, pentru unii ar putea parea un mix incarcat, totusi spatiile ample sunt imbogatite de aceste detalii ce incalzesc toata atmosfera. Dimensiunile bailor sunt impresionante, una dintre ele are 6 pe 8 m cu 3,5 metri inaltime, aceste dimensiuni ar deveni intimidante, fara detaliile care sa incalzeasca atmosfera.

Am incercat si prin elementele exterioare , balconul , corpurile de iluminat,profilele decorative , dar si prin accentele si decoratiunile interioare, sa transform o hala industriala, intr-un spatiu destinat ceremoniilor, sa aduc un element din trecut intr-o arhitectura noua din sticla si metal, rezultatul se poate vedea live si intentiile mele se pot ghici in ambientare.

Locatia fiind in Bucuresti am adaugat o fatada veche peste o arhitectura noua, un element interbelic, elitist intr-o peroiada de criza economica dar si culturala, acest eclectism al cladirii poate va speria pe unii , iar altii vor intelege ca noul poate coexista cu vechiul, traditia cu inovatia si ca un detaliu ornamental poate pune in valoare cu succes un cub de sticla si metal.

Evident eu nu sunt fotograf, eu sunt designer si artist plastic, dar am cautat unghiuri care m-am impresionat, care mi-au placut si care consider ca pun in valoare conceptul, asa ca iata cateva fotografii artistice ,  cu viziunea designerului asupra fotografiei. Nu ezitati sa ne oferiti feed-back- ul dvs.

Gradina este una formala,  cu linii clare si plante sobre dar expresive, mare succes a avut fanatana arteziana din centrul zonei verzi de la intrare, care banuiesc ca va fi locul predilect pentru fotografiile de nunta ale invitatilor. Pana la fotografiile realizate de profesionisti va arat cateva facute de mine cu I Phone-ul.

Pe viitor si pe site-ul locatiei cooordonat ca si design tot de noi cred ca imaginile reale vor inlocui proiectul 3D , iata si talentru de copywriter al lui Radu exprimat in site-ul locatiei:

“Un nou univers in nordul Bucurestiului

Pentru a ne cunoaste va trebui sa ne vizitezi. Sa intri in saloanele noastre pentru a vedea eleganta si rafinamentul , sa te racoresti in piscina si sa gusti un cocktail facut de barmanii nostri profesionisti. Va trebui sa lasi adierea asfintitului sa te duca cu gandul la Mediterana in timp ce admiri din sezlong naturaletea parcurilor noastre. Va trebui sa inchini un pahar de coniac frantuzesc si sa fumezi un “cuban cigar”, va trebui sa te desfeti cu o narghilea in locul destinat prin excelenta celor care inteleg adevaratele valori ale vietii.  Si toate acestea se intampla doar pe terasa. In restaurant te vei simti regeste, profesionistii nostri te vor rasfata cu specialitatile lor, muzica de calitate te va face sa uiti de griji, iar serviciile te vor incanta peste masura.

Pentru toate aceste motive si pentru ca vrei ceva special si nou vei veni in vizita la noi.”

Fotografiile de la nrghilea inca nu sunt gata pentru ca inca se mai lucreaza la zona de panze si draperii. Enjoy!

“A devenit obsedant. Îl are aproape toată lumea prin casă, probabil că şi unii dintre dumneavoastră, cei care citiţi acum. Îl am şi eu. E din lînă, mai mult lung decît lat, nu foarte mare, cu dungi în culori vesele aşezate vertical, pe lăţime. E de la Ikea. Venirea suedezilor (şi) în România a completat tabloul global şi ne-a băgat definitiv în rîndul lumii: sîntem dintre cei cu McDonald’s, Starbucks, Pizza Hut, Burger King, Praktiker şi cîte şi mai cîte. Mobila şi alte lucruşoare pentru casă pe stil scandinav, albe, epurate, curăţele ne-au cucerit căminele. Merge mînă în mînă cu teoria macdonaldizării a lui George Ritzer (The McDonaldization of Society, 1993), cu mica variaţie că suedezii redistribuie socialist munca (nu numai taxele) şi te pun să-ţi asamblezi singur canapeaua.

Aşa se face că mai toţi am ajuns să avem prin case – dacă nu ceva mobilier – măcar nişte linguri şi furculiţe, pahare, cîrlige de rufe, aşternuturi, perniţe şi, desigur, covoraşul universal. De lînă, cu dungi.”

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio KissFm şi Magic FM.

Proiectele intra in concurs doar daca indeplinesc conditiile:

* trebuie trimise prin posta
o pina la 01.09.2010 (data postei)
o pe suport electronic (CD, DVD, memory stick)
* trebuie sa contina:
o poze de macheta, randare sau desen tehnic de mana
o detalii tehnice (material, tehnica de executie, caracteristici tehnice)
o scurta descriere a conceptului in format electronic (CD)
o pot fi realizabile cu tehnologia existenta in prezent

Vor fi acceptate in concurs produse finite, machete, prototipuri si schite de produs de design interior. Poate intra in concurs orice lucrare care este prezentata intr-o forma coerenta, explicita, detaliata si este fezabila.
Lucrarile pot fi oricat de conservatoare sau nonconformiste si pot fi aplicabile in orice domeniu care are legatura cu casa, atat timp cat reprezinta o idee noua de design.

Mai multe detalii pe www.dependentdedesign.ro

Tehnica bucăţilor a fost folosită în oraşele Macedoniene încă din sec al 4-lea înainte de Cristos. Grecii şi romanii au fost cei care acopereau pereţii şi tavanele vilelor cu mozaic. Mai târziu, mozaicul a fost adaptat pentru a decora bazilicile creştine. În Imperiul Bizantin s-a dezvoltat arta mozaicului începând cu secolul al 6-lea şi până în secolul al 15-lea unde interiorul bisericilor era în general acoperit cu mozaic aurit.

Mozaicul s-a dezvoltat şi în Roma, dar mai târziu, în secolele 12-13, Roma dezvoltând un stil artistic  propriu, diferit de tradiţia estică, cu imagini mult mai realiste şi o tehnică de poziţionare în spaţiu a elementelor mult mai avansată.

Deşi mozaicul a fost înlocuit de fresce, artiştii renaşterii au folosit în continuare tehnica veche a decorării cu mozaic.

Atât bisericile creştine ortodoxe sau catolice, cât şi sinagogile evreieşti, moscheile arabe folosesc ca artă decorativă mozaicul pentru a reproduce imagini biblice sau pentru a decora pereţii, domurile, stâlpii, arcadele şi pardoselile.

Bucăţile de mozaic se numesc Tessera şi pot fi din marmură sau calcar, sticlă colorată, sau sticlă clară care în spate are o foiţă de metal ce-i conferă reflexii. Există mozaic cu o foaie de aur între două bucăţi de tesserae folosite pentru decorarea bisericilor bizantine.

ozaicul în comparaţie cu alte materiale sau tehnici de decorare este mai rezistent şi îşi păstrează culorile vii de-a lungul timpului şi este mult mai luminos datorită proprietăţii de a reflecta lumina. De aceea a fost folosit în bisericile şi cadedralele cu pereţi înalţi, geamuri mici şi lumină puţină.

În zilele noastre mozaicul este produs prin turnarea sticlei topite în forme uniforme, partea inferioară având şanţuri pentru o mai bună aderenţă la montare. Mai sunt şi bucăţi de ceramică, emailate sau nu,  care sunt şi cele mai ieftine. Bucăţile clasice tăiate manual din bucăţi de sticlă opacă încă se folosesc. Acest material este produs şi comercializat în Veneţia. Marginile neregulate le conferă proprietatea de a reflecta lumina într-un mod special şi deosebit.

Mozaicul se foloseşte cu preponderenţă pentru piscine, dar poate fi în acelaşi timp folosit în băi, bucătării în locul clasicelor bucăţi de faianţă şi de gresie. Mozaicul este folosit pentru decorarea spaţiilor comerciale, pentru pardoseli sau pereţi despărţitori. Este un mijloc de a decora, ce poate crea spaţii deosebite, originale şi în acelaşi timp moderne. Posibilităţi sunt multe şi sursa de inspiraţie cea mai uimitoare este arta lui Gaudi, care s-a folosit de bucăţi de ceramică spartă, neregulată pentru a realiza elemente arhitecturale şi de decor cunoscute în toată lumea.

Putem să folosim mozaicul pentru a realiza figuri umane, flori, imagini reale sau abstracte. Putem crea patternuri asortate cu modelele tapiţeriilor sau ale tapetului. bisazza reinventeaza arta mozaicului in vremurile moderne, designerii celebri folosesc pietricelele atent taiate disponibile in mii de culori pentru a crea noi opere de arta si a revolutiona arta ce parea disparuta a mozaicului, foarte interesante sunt colaborarile lui Jaimie Hayon cu Bisazza dar si motivele stil Armani sau Versace.

Detalii pe 4interior.ro